Daca animalele ar avea glas :))

Am plecat cu 100% încredere în psihologi, acum am cam 10%. Nu știu cum poate lumea de pe Reddit să recomande terapie la orice. Lumea pare că nu înțelege care sunt problemele unde nu te poate ajuta. Am ajuns în punctul în care nu înțeleg ce probleme trebuie să ai să fie rexolvabile prin terapie.

O chestie comună la toți 4: presupuneau foarte puțin și atunci o făceau prost, simțeam că mă "citesc" f prost deși am fost 100% deschis și sincer. Mai presupuneau că am 0 abilități de introspecție și că întrebările lor ghidate îmi deblochează ceva în cap. N-am avut niciun "aha", n-am găsit niciun răspuns, nu s-a clarificat nimic.

Prețul de 300-350/ședință mi se pare mare pentru București, recomand psihologia celor care vor să se îmbogățească

La ultima cursa, Alin a vrut sa-mi faca o bucurie. A mai mers cineva cu el? E baiat serios, se tine de cuvant? Ma gandesc sa ma duc din nou saptamana viitoare

Olá România
Economia circulară există și se poartă !
Încă un exemplu în care umerașe vintage și lemn recuperat din construcții pot da naștere altor obiecte funcționale .
A-mi place să reciclez! Așa ca acum am să vă las în compania fotografiilor .

Într o țară cu peste jumate din copii ei abuzați statistic, cu oameni care fac copii la 2 de ani, ling icoane și după se întâlnesc la o țigară și o vodcă să l bârfească pe nea Ion, e destul de comun să fii avut o copilărie proastă în România. Acum, la modul cel mai sincer, cum a evoluat relația voastră cu părinții de a lungul anilor, mai alea după 18. Ați rupt legătura, totul e ok, sau e totul sec și rece.După ce atingem o vârstă, mulți realizăm că famiilile noastre nu prea erau ceea ce credeam că sunt.

Am prieteni de familie și diverse cunoștințe foarte religioase, majoritatea ortodocși sau protestanți, care s-au căsătorit toți începând cu 18-19 și cel târziu la 23-24 de ani, unii având imediat după și copii, ceea ce mi se pare absolut wild. Don't get me wrong, mă bucur pentru ei, dar la vârstele astea eram practic eu însămi un copilandru puțin mai înalt. Nu m-aș fi gândit niciodată la întemeierea unei familii atât de devreme și nici nu aș fi avut maturitatea emoțională sau disponibilitatea financiară pentru a crește un copil.

Pentru cei de aici care s-au căsătorit foarte devreme sau au cunoștințe care au făcut-o, ce a dus la luarea unei astfel de decizii și cum s-a menținut în timp? Au existat regrete?

Nu stiu daca sunt luat de prost, sunt disperati dupa bani sau care e faza.

Acum 5 ani, s-a mutat la parterul blocului meu un dentist. Am inceput sa ma duc la el, si mergeam la control cam odata la 6 luni. Rareori imi gasea cate o carie, pe care o rezolva si imi cerea 200-250 ron. La ultimele 2 controale cu el, nu gasise chiar nimic, si a fost nevoie doar de un detartraj.

De un an, in acelasi cabinet, a mai aparut un dentist, tanar. Am fost la el de 2 ori, pentru ca cel "batran" e foarte ocupat si se ocupa doar de cazuri speciale (implanturi, urgente, chestii serioase, nu plombe si scos de nervi). Data trecuta mi-a gasit 5 carii si mi-a luat 370 RON pe carie. Acum mi-a gasit 4 carii, deja am facut una, unde mi-a scos si nervul ca "a deschis camera" si m-a programat peste 6 zile la inca o carie mai micuta.

Fie era dentistul batran prea chior si nu vedea bine ce am in gura, sau ignora cariile prea mici ca era ocupat cu alte lucruri mai serioase. Fie dentistul nou e disperat dupa munca/ bani, si vede carii unde nu sunt.

Ideea e ca eu nu am chef sa dau 1500-2000 RON la 6 luni ca sa-mi macelareasca un pusti scapat din facultate gura.

Sa caut alt dentist sau sa merg in continuare la asta?

Am tot fost întrebat de oamenii cu care lucrez tot felul de intrebari personale sau legate de profesia mea. La multe din ele mi-a fost greu sa le raspund din riscul ca ar putea sa afecteze procesul terapeutic.

La un moment dat m-am gandit ca poate ar fi interesant si util pentru unele persoane un AMA in care se pun exact acele intrebari si curiozitati la care nu se poate raspunde in cabinet.

Cateva info despre mine: M(29), practic de 6 ani psihoterapia, cu formare in CBT, iar in mare parte m-am specializat pe tulburari de personalitate, depresie, anxietate, adictii, si mai tot ce ține de parte clinica/psihiatrie. Am lucrat si in spitale de psihiatrie, clinici, individual, si in mare parte fac grupuri de terapie.

AMA

Oameni singuri(nu ma refer doar la relații)
Alegeti solitudinea sau sunteți impinși de circumstanțe spre singuratate? Sunt curios si de raspunsul unor oameni30-40+

După ani de zile în care am simțit anxietate debilitantă, efectiv mă trezeam dimineața cu pulsul 120 și senzația că sunt în pericol și că ceva e în neregulă, după ce am încercat absolut tot, să dorm, să mănânc ok, să meditez, să merg la terapie, lista poate continua infinit...am apelat în sfârșit la tratament psihiatric.

povestea e mai lunga...

m-am apucat prin 2024 să mă uit la oameni din alte țări diagnosticați cu neurodivergenta la maturitate.

Oameni complet funcționali și integrati social, dar care erau asa cu eforturi imense, la un pas de burnout de multe ori.

descriau situatii si aspecte pe care le simteam si eu si nu le auzisem puse in cuvinte pana atunci.

am fost la un psiholog clinician care mi-a facut teste si care mi-a dat diagnosticul, am incercat tratament doar pentru adhd si apoi simptomatic, la un psihiatru care are si el adhd si in sfarsit am putut sa ma simt ca mine.

sa nu am anxietate nonstop a fost life changing, ca si cum am mers prin viata cu o mana legata la spate, asa am trait, asa am mers la facultate, la master, la job, peste tot. si acum ca nu mai am aceasta mana legata la spate ma simt ca un supraom, adica toate achizitile si resursele pe care le-am dobandit ca sa compensez inca sunt acolo si imi dau avantaje in viata de zi cu zi.

scriu aici pentru oricine nu se simte bine orice ar incerca. aveam multe prejudecăți legate de tratamentul psihiatric, ca te transforma in leguma, ca nu mai poti avea orgasm, dar in loc de asta am descoperit viata pe Lvl Easy, in sfârșit, după atâta timp. si daca asta înseamnă sa iau pastile pana la sfarsitul vietii, so be it...nu se compara efectiv.

E a nu stiu cata oara cand intalnesc persoane care au ochelari de cal si evita introspectia, accountability, ce mai vreti voi, si care treptat ajung sa nu mai doreasca sa socializeze sau chiar sa piarda acest skill pana ajung singuri.

Intalnind din ce in ce mai multe astfel de persoane, am vazut ca de cele mai multe ori, cei ce au aceste probleme in stadiu foarte avansat, utilizeaza exclusiv chatgpt pentru psihoterapie, pentru socializare, sfaturi de viata, comunicare, prietenie, etc

ChatGPT o sa fie in permanenta de acord cu tine, orice ii spui, pt asta e construit, din asta face bani. Va tine minte ce iti place si iti va canta in struna mereu.
Vezi cazul unde un adolescent i-a zis ca nu mai vede motive sa traiasca si chatGPT i-a zis: "wow! ce idee buna ti-a venit! Fa-o!"

2 persoane pot vorbi cu ChatGPT, sa prezinte aceeasi situatie cu aceleasi detalii, chiar acelasi text, intr-un mod obiectiv si, ChatGPT o sa le ofere la ambii dreptate si o sa vina cu 100x motive pt care nu tu esti vinovat ci doar ceilalti, si tu nu tb sa faci nimic, problema e numai la altii.

Asta nu te ajuta sa te maturizezi, de cele mai multe ori sunt cel putin 2 vinovati intr-o cearta, in proportii diferite, dar daca nu accepti asta, o sa ai mereu convingerea ca restul trebuie sa-si "rezolve" problemele, si ca tu nu ai nicio problema, n-ai avut niciodata, esti perfect/perfecta mereu si NU poti gresi ever. (nu contest ca poate fi partial adevarat ca numai celalalt sa greseasca, dar nu e adevarat in majoritatea situatiilor daca judeci impartial)

Scopul ChatGPT este sa iti cante in struna si e foarte bun sa-ti alimenteze nevoile de validare si confirmation bias-urile.

Din nou, asta nu te ajuta sa te maturizezi emotional, pt asta ai nevoie sa stii si ce faci bine dar si ce nu faci bine si sa ti se zica asta verde in fata ca sa realizezi.

Pozitivitatea falsa, de una singura, nu te ajuta deloc sa te maturizezi!

Nu fac reclama, nu sunt pishoterapeut, nu vand nimic, dar am cunoscut multe persoane care desi isi permit, nu se duc la psihoterapeut (exista si variante gratuite sau mai ieftine, decontate CAS). Si asta e un lucru trist pentru ca sunt persoane bune la mijloc dar care nu realizeaza ca dezvolta o dependenta de ceva care nu ii ajuta.

Un psihoterapeut bun (nu toti sunt) care este om, intelege nuantele, isi alege momentele cand sa te ajute sa reflectezi si te ajuta sa cresti, dozand cat trebuie sfaturile, are empatie naturala, te poate sustine, dar te si critica cand gresesti si iti zice in fata, bai acolo n-ai facut bine, uite cum poti data viitoare sa privesti altfel o asa situatie ca data viitoare sa imbunatatesti modul in care reactionezi sa cresti.

Ma intreb , daca mai e cineva ca mine, daca e ceva neinregula cu mine.
Nu prea mi-a placut scoala neaparat, nu m-a pasionat o materie anume, nu pot sa zic ca ma pasionează nici filmele, nici sa mi cumpar haine multe, nu prea pun pret nici pe cate obiecte am in casa,cu cat mai putine, cu atat mai bine.
Mi se pare ca am o viata foarte simpla, chiar ma bucur de ea asa simpla cum e,nu pot sa zic ca am fost in constantă“ fuga dupa bani” ,mereu mi s a parut ca oamenii cu bani sunt destul de nefericiti , desi aud mereu “banul este putere” .
N am simtit nevoia sa am multi bani. Adica, bineînțeles ca am idei de ce as face cu multi bani, dar nu cred ca mi-ar aduce o fericire mult mai mare decat ceea ce fac acum.
Eu am ajuns la concluzia că fericirea consta in persoanele cu care te simti bine si in rest, exteriorul nu face mai buna experienta.
Chiar am avut clipe in viata in care am iesit la restaurante cu oameni cu bani si nu m-am simtit mai bine decat cu prietena mea pe o banca in parc si cu o bere in mana.

Deci, mai este cineva asa?

De la biscuiți la cornuri, unde au dispărut? mi a apărut un tiktok ieri și mi am adus aminte de ele de parcă erau istorie antică. Și stickerele alea de aveam când eram mic un lunchbox de ăla plin de ele

Fac școala de asistente, dar uneori mă întreb dacă am ales corect. Cu toate ca îmi place și mă văd făcând asta pe viitor. De ce am dubii oare?

Eu prefer mereu cafenele de cartier de specialitate, simple dragute in care parca simt alt fel interactiunea cu barista, cu spatiul si fara galagia aceea de corporatie.

Inspirat de postarea cu cel mai dezgustator vers, sunt curios care e cel mai bun vers pe care il cunoasteti.

Cum zice si titlul. M-a lasat centrala fix cand a venit vremea rece si acum aunt pus in fata unei alegeri grele. Am o centrala veche de la Inmergas, ea e din 2012 fabricata, dar pusa in folosinta cam din 2015-2016.
Imi da E10, manometru e blocat, nu se misca nici daca umplu/golesc centrala. M-a lasat duminica asa ca am chemat un mester de pe Olx care i-a schimbat supapa de presiune orbeste, fara sa o desfaca sa ii faca o diagnoza si nu a rezolvat nimic.
Acum nu stiu daca merita sa ma indrept catre un service autorizat Immergas si sa mai incerc o reparatie, cu riscul ca poate pica si altceva in curand datorita vechimii sau daca sa schimb centrala cu totul..
Mental, nu sunt pregatit pentru o centrala noua. Banii stransi aveau alt scop dar acum nu stiu.
Voi care v-ati mai confruntat cu probleme de genul, ce ati facut?

Salutare!

Știe cineva un magazin online de unde pot comanda Toortitzi cu semințe de dovleac?

Mulțumesc anticipat pentru recomandări!

Sunt într-o perioadă în care habar nu am ce să fac cu viața mea. Am încercat să îmi caut un job, dar până acum nu am avut noroc, așa că m-am înscris la facultate. Problema e că mi se pare foarte greu să continui cu facultatea dacă nu lucrez în paralel, mai ales că trebuie să mă întrețin.

Sunt la Sociologie, dar nici măcar nu sunt convinsă că merită să continui. Profesorii ne-au spus chiar ei că diploma nu ne garantează un loc de muncă, lucru care, sincer, mă pune pe gânduri. Pe de altă parte, nici fără facultate nu prea ai oportunități în România. Am impresia că fără studii superioare nu prea te angajează nimeni.

Mă mai gândesc și la salarii. Chiar dacă aș găsi un job plătit cu 4.000 de lei, cu tot cu tichete de masă, mi se pare foarte puțin după ce plătesc chiria și întreținerea. Cu ce mai rămâi la finalul lunii?

Sincer, nu știu în ce direcție să o iau. Mă gândesc serios să renunț la facultate, pentru că nu simt că Sociologia îmi oferă un viitor sigur, dar nici nu știu ce altceva aș putea face.

Voi cum v-ați ales drumul în viață? Ați știut de la început ce vreți să faceți sau ați încercat mai multe lucruri până ați găsit ceva potrivit? Ce mi-ați recomanda să fac în situația mea?

Salut.Hai să împărtășim experiențe neplăcute cât timp am frecventat școala, liceu etc.Eu am avut o scorpie, așa frumos zis, la care dacă toată clasa vorbea și eu ziceam ceva sărea pe mine,da nu mai avem mult cu ea și am lăsat o în viața ei tristă, am întâlnit mulți profi sau profesoare care m au făcut să mă întreb , de unde îi aduce pe ăștia mă omule"